ñîäåðæàíèå   ..  294  295  296   ..

Ìèãðåíü Tipul vascular de Cefalee IV Faza finală Agent declanşator a migrenei Stres pentru întreg organism Teren patologic Neurogen Vascular Spasm Vasculo-Cerebral ↑ “sustarea” microcerculaţieicu staza sîngelui în vene Creşterea numărului de trombocite Dezintegrarea trombocitelor şi eliminarea serotoninei Acţiune asupra recepţiilor serotonici specifici (din endoteliul vaselor cerebrale a meningilor şi terminaţiile nervoase a fibrelor senzitive a nervuluiV Inflamaţie Neurogenă Serotonina Acţiunea asupra NO – sintetazei Producere locală de NO Vasodilataţie Excitaţia fibrelor perivasculare a nervului V Depolarizarea termenaţiilor presenaptice a Sist. Trigemino-Vascular Eliminarea neuropeptidelor vasoactive Inflamaţie Neurogenă în vasele durei mater. hiperalgeziei HIPERALGEZIE ↓Pragului D-ros şi a toleranţei la stimului algogeni a fibrelor nervoase senzitive nervului V(ce conţine aceste fibre ce conduc influxul dureros). D u r e r e TRIPTANII Receptorii 5 – HT1B/1D Acţiune vasoconstrictivă forte, preferenţială pe vasele meningelor Inhibiţia eliberării neuropeptidelor vasodilatatorii (subst. P,CGRP etc). Stoparea extravazării plasmei în ţesutul cerebral Împiedică eliberarea (cu plasma) a substanţelor algogene (din peretele vascular a meningelui.) Împiedică generarea influxului Dureros Gradul de “rudenie” (log Ki sau log IC50 Preparat 5 – HT1A 5 – HT1B 5- -HT1D 5 – HT1E 5 – HT1F Sumatriptan 7,0 7,9 7,9 5,6 7,6 Zolmitriptan 6,5 8,2 9,2 < 5,0 7,1 Rizatriptan 6,3 7,3 7,0 6,5 - IS 159 6,0 8,5 8,8 <5,0 <5,0 Naratriptan 7,1 8,7 8,3 - - Ergotamin 9,5 8,3 9,4 8,0 6,8 Dihidroergotamin 9,1 8,2 9,3 8,1 - Migrena bazilară –determinată de semne evidente de suferinţă a vaselor sistemului bazilar: Durere fizică mai poate fi: HIPERALGEZIA. 1. Mecanismul apariţiei Hiperalgezei Primare : Baza PF-că a hiperalgizei este sensibilizarea nociceptilor (↑ pragului sensibilităţii receptorilor durerii), la acţiunea factorilor (agenţilor) lezanţi. Electrofiziologic, sensibilizarea nociceptorilor se manfestă prin ↓ pragului de percepere şi ↑ frecvenţei şi duratei descărcărilor în fibrele nervoase (grupa A-delta, care duc la ↑ fluxului nociceptiv aferent). Sensibilizarea nociceptorilor are loc ca urmare a eliminării în regeunea afectată a mediatorilor inflamaţiei, inclusiv bradikinina, metaboliţii acidului arahidonic (PG, leucotriene), anime biogene, purine şi alte substanţe active care, interacţionînd cu receptorii corespunzători de pe terminaţiile aferenţilor nociceptivi, ridică sensibilitatea acestuia la stimulii excitanţi. Efectul extitant direct este intermediat de receptori şi ţine de activarea fosfolipazei C – membranare. Efectul excitant indirect a Bradikininei asupra terminaţiilor aferenţelor nervoase condiţionează acţiunea asupra diferitor elemente ţisulare (celule endoteliale, fibroblaste, MF, neurofile, mastocite) şi stimulează formarea în ele a mediatorilor inflamaţiei (ex:PG), care interacţionînd cu receptorii corespunzători a termin-lor nervoase, activează adenilatciclaza membranră. Aceasta , la rîndul ei, (împreună cu fosfolipaza – C) stimulează sinteza enzimelor, ce fosforilează proteinele canalelor ionice. Rezultatul => schimbarea permiabilităţii membranei pentru ioni ce se reflectă asupra excitabităţii term.-lor nervoase şi a capacităţii de generare a impulsurilor nervoase. Sensibilizării nociceptorilor la lezarea ţesuturilor contribuie nu numai algogenii tisulari, ci şi neuropeptidele, eliminate din fibrele C – aferente (subst. P., PGRP). Aceste neuropeptide au proprietăţi antiinflamatorii => dilatarea vaselor şi ↑ permeabilitatea lor. În plus, ei stimulează eliminarea din mastocite şi leucocite a PGE2 , aminelor biogene, care acţionează asupra membranei terminaţiilor nervoase, lansînd, cum s-a menţionat mai sus, procese metabolice ce schimbă excitabilitatea aferenţelor nervoase. Asupra senibilizării nocicept.-lor şi dezvoltarea H. Primare mai influenţează şi SNSimp. E stabilit, că ↑ sensibilităţii terminaţiilor fibrelor aferente (cu prag↑) la activarea fibrelor simpatice post-ganglionare are loc prin 2 căi: 1. Din contul ↑ permiab. vasc-re şi ↑ concentraţiei mediatorilor inflamaţiei (cale indirectă). 2. Din contul acţiunii directe a neurotransmiţătorilor SNSimp: Adrenalina şi Nadr. asupra α2 – adrenorecept.-lor, localizaţi pe membrana nociceptorilor. 3. Mecanismul H. Secundare se datoreşte mai multor procese: - Sensibilizarea neuronilor nociceptivi a cornului dorsal - ↑ excitabilităţii şi reactivităţii neuronilor nociceptivi şi în structurile superioare: -nucleii talamici -scoarţa somatosenzorială a marilor emisfere. Concluzie : alterarea periferică lansează o cascadă de procese PF – ce reglatorii, ce ating întreg sistem nociceptiv: de la receptorii tisulari pînă la neuronii scoarţei. Totuşi, dacă am caracteriza “en bref” PG sindromului dureros somatogen, ca în cazul Migrenei am evidenţia aşa lanţuri PG-ce importante: 1) excitarea nociceptorilor la alterarea integrităţii ţesuturilor 2) eliminarea algogenilor şi sensibilizarea nociceptorilor în regiunea leziunii (afectată) 3) creşterea fluxului nociceptiv aferent de la periferie 4) sensibilizarea neuronilor nociceptivi la diverse nivele a SNC               ñîäåðæàíèå   ..  294  295  296   ..   Preparate A/M-se Profilactice Prparatul Doza zilnică, mg 5 – HT2A 5 – HT2B 5 – HT2C Metisergid 2-6 8,3 9,5 8,7 Pizotifen 4,5-9,0 9,4 8,5 7,8 Ciproheptadin 12-24 8,9 7,5 7,4 Mianserin 30-60 8,1 7,7 7,9 Amitriptilin 30-75 - 6,6 7,5 Propranolol 80-320 6,2 6,2 4,0